Cancerul de san afecteaza cel mai frecvent femeile in varsta, majoritatea persoanelor avand peste 50 de ani la momentul diagnosticului, insa 1 din 5 cazuri de cancer de san poate aparea inainte de 50 de ani.

In tarile dezvoltate, in jur de 10–15% dintre pacienti au boala in stadiu avansat la momentul stabilirii diagnosticului, comparativ cu 40–90% in tarile in curs de dezvoltare.

Raportul de incidenta al cancerului de san intre femei si barbati este de 150:1.

Glanda mamara reprezinta o glanda exocrina prezenta la om si la alte mamifere, situata bilateral in zona pectorala, care are o importanta deosebita datorita secretiei laptelui si hranirii puilor dupa nastere.

Sanii femeilor sunt compusi din tesut specializat care produce lapte (tesut glandular), precum si din tesut gras.

Cantitatea de grasime determina marimea sanului.

Partea producatoare de lapte a sanului este organizata in 15-20 compartimente, numite lobi. .

In cadrul fiecarui lob exista structuri mai mici, numite lobuli, unde se produce laptele.

Laptele circula printr-o retea de mici tuburi numite ducte. Ductele (canalele galactofore) sau tubulii se conecteaza si se reunesc in ducte mai mari, care in cele din urma ies din piele in mamelon.

Zona intunecata a pielii care inconjoara mamelonul se numeste areola.

Tesutul conjunctiv si ligamentele ofera sprijin sanului si ii confera forma.

Nervii ofera sensibilitate sanului. Sanul contine, de asemenea, vase de sange, vase limfatice si ganglioni limfatici.

Nu se cunosc cu certitudine care sunt cauzele care duc la aparitia cancerului de san, motiv pentru care este foarte dificil de spus daca o femeie va face sau nu aceasta boala.

In cele mai multe cazuri, cancerul de san incepe in celulele aflate pe peretii canalelor galactofore prin care circula laptele (carcinom ductal invaziv), dar poate incepe si in tesutul glandular (carcinom lobular invaziv) sau in alte celule sau tesuturi din interiorul sanului.

Celulele maligne se pot raspandi (metastaza) din san la ganglionii limfatici sau spre alte parti ale corpului (plamani, ficat, oase, creier, etc).

Factorii de risc pot fi factori hormonali, de mediu, genetici si factori care tin de stilul de viata.

Unele persoane care nu au niciun factor de risc, pot dezvolta boala, in timp ce alte persoane cu factori de risc evidenti nu fac niciodata cancer de san.

Cel mai probabil, cancerul de san este cauzat de o interactiune complexa intre constitutia genetica si mediul inconjurator.

Factorii asociati cu un risc crescut de cancer de san sunt corelati in special cu cresterea expunerii la hormoni estrogeni:

• Sexul. Femeile au un risc mai mare decat barbatii de a dezvolta cancer de san ( 150:1)
• Varsta inaintata. Riscul de cancer de san creste odata cu varsta ( >50 ani, risc crescut)
•  Istoricul personal de cancer de san. Daca ai avut cancer de san, ai un risc crescut de a dezvolta boala si la celalalt san (riscul creste cu 0,5% pe an).
• Istoric personal de hiperplazie atipica.
• Istoric familial de cancer de san. Daca mama, sora sau fiica a avut cancer de san, in special la o varsta frageda, riscul de a face boala este mai mare.
• Constelatia genetica. Anumite mutatii genetice care cresc riscul de cancer mamar pot fi transmise de la parinti la copii. Cele mai frecvente astfel de mutatii sunt genele BRCA1 si BRCA2, care pot creste foarte mult riscul de cancer de san, dar si alte tipuri de cancer, in special cancerul de ovar.
• Expunerea la radiatii in zona pieptului in copilarie sau in tinerete, creste riscul de a dezvolta cancer de san.
• Obezitatea
• Debutul menstruatiei inainte de 12 ani
• Debutul menopauzei la o varsta mai inaintata, dupa 55 de ani
• Nasterea primului copil la o varsta mai inaintata. Femeile care dau nastere primului copil dupa varsta de 30 de ani pot avea un risc crescut de cancer de san.
• Refuzul alaptarii naturale a bebelusului pana la varsta de 6 luni
• Lipsa graviditatii. Femeile care nu au fost niciodata gravide au un risc mai mare de cancer de san decat femeile care au avut una sau mai multe sarcini.
• Terapia de substitutie hormonala postmenopauza. Femeile care iau preparate de estrogen au un risc crescut de cancer mamar. Odata intrerupta terapia, scade si riscul.
• Consumul abuziv de alcool, dieta bogata in grasimi sau fumatul au fost asociati cu cresterea riscului de cancer de san.

Se estimeaza ca aproximativ 5% – 10% dintre cazurile de cancer de san sunt legate de mutatii genetice mostenite de la parinti.

Au fost identificate o serie de gene mutante mostenite care pot creste riscul de cancer la san, iar cele mai frecvente sunt genele  BRCA1 si BRCA2 – ambele cresc in mod semnificativ atat riscul de cancer mamar, cat si de cancer ovarian.

In jur de 5% dintre cazurile de cancer de san si pana la 25% dintre cazurile de cancer de san ereditar sunt provocate de o mutatie a BRCA1 sau a BRCA2. O femeie care are o mutatie a BRCA1 prezinta un risc de 65-95% de a suferi de cancer de san la un moment dat pe durata vietii si se considera ca peste 90% dintre cazurile de cancer de san sau ovarian ereditar se datoreaza unei mutatii a BRCA1 sau BRCA2.

Interventiile chirurgicale cu rol de preventie: mastectomie dubla si/sau salpingo-ovarectomie (o interventie care consta in scoaterea ovarelor si a trompelor uterine) sunt practicate in prezenta daca testele genetice atesta prezenta acestor gene de risc.

Cu toate acestea, femeilor care aleg sa nu treaca prin interventii chirurgicale de scadere a riscului de aparitie a bolii li se va recomanda un consult clinic la interval de 6-12 luni incepand cu varsta de 25 de ani (sau cu 10 ani inainte de varsta la care s-a depistat cel mai devreme cancer de san la un membru al familiei, in cazul in care acest lucru s-a petrecut mai devreme de 25 de ani), investigatie imagistica prin rezonanta magnetica (cunoscuta sub prescurtarea de RMN) la fiecare 12 luni si mamografie la interval de 12 luni incepand cu varsta de 30 de ani.